Am întrebat-o pe când avea doar 5 ani: „Ruxandra, ce crezi tu că e mai important: să ai inimă sau să ai creier?” Mi-a răspuns după o secundă și jumătate de gândire: „Să ai inimă!” „De ce?” „Pentru că, dacă nu ai inimă, ești un om rău!” „Tati, tu ştii că am sufletul sensibil ca o pasăre fără cioc!”Asta mi-a spus plângând într-una din disputele noastre soldate cu interzicerea temporară a unor drepturi ale minorului, gen acces la telefon, tabletă sau desene animate. „Cum adică?” o întreb surprins. „Păi da, pasărea fără cioc este foarte tristă că nu mai poate cânta!” Ne-a lăsat, încă o dată, fără cuvinte... Era în clasa I când, într-o seară, în timp ce își pregătea ghiozdanul pentru școală, o văd strecurând în penar un bileţel pe care scrisese: 1. Dragoste, 2. Talent, 3. Isteţime. O întreb despre ce e vorba. „Păi, doamna învăţătoare ne-a citit astăzi o pildă şi ne-a dat temă ca până mâine să ne gândim la 3 calităţi cu care ne-a înzestrat Bunul Dumnezeu. Iar eu astea zic că sunt... De fapt, stai o clipă!” îmi spune ştergând cuvântul „talent” şi înlocuindu-l cu „milostenie”. „Pentru că e mai important să fii milos decât să ai talent...”